Zilele acestea mi-am pus de cateva ori intrebarea: Cum faci PR pe bloguri? Mai mult, un apropiat mi-a adresat aceeasi intrebare astazi.
Mi-am adus aminte ca anul trecut am facut aici mai multe “sondaje” despre publicitatea pe blog si am vrut sa vad ce spuneau vizitatorii pei despre PRul pe bloguri. Am descoperit ca nu am introdus PRul intre optiunile de raspuns, deci nu am niciun feebdack pe tema asta, insa am vazut ca posturile platite (Paid Per Posts) au primit cele mai multe voturi de sustinere: 21%. Si posturile publicitare ale clientului (Advertiser’s Posts) au primit un vot de incredere bun (14%). Si asta in detrimentul publicitatii clasice online (Banners).
Revenind la PR. Blogurile ofera o platforma de comunicare puternica brandurilor agenttilor de PR, insa la fel de puternic este si efectul negativ pe care il pot starni.
Deci… ce functioneaza si ce nu? Cum abordezi un blogger? Cum iti selectezi blogurile si cum le faci sa transmita acelasi mesaj? Sau in blogosfera e mai bine sa nu cauti sa transmiti acelasi mesaj? Exista PR pe bloguri sau campaniile virale pot fi catalogate ca PR si gata?!
La un mic search, am gasit un post interesant care aduna la un loc mai multe articole ce incearca sa raspunda la intrebari asemanatoare, insa cred ca specificul local e foarte important in chestiunea in cauza.
Am pus si un mic poll in coloana de alaturi si ii provoc la un raspuns pe: Sorana, Mirona si Ionut.
PROMO: DIGITAL MARKETING FORUM | EVENIMENT DE MARKETING IN NEW MEDIA
BLOG: PRIMA VIDEO-CONFERINTA DE PRESA ON LINE – UN EXPERIMENT DE SUCCES
Da, facem.Cu grija si consideratie. Daca se cuvine si daca ne tin baierile. Daca avem puterea sa ne adaptam la un mediu in care se comunica altfel decat o face PR-ul clasic si daca putem fi geeks.Cum il apucam?Ca orice bun PR-ist, incepi prin a asculta. Apoi filtrezi. Dupa aceea intri in dialog cu cei care sunt relevanti pentru tine. Neaparat, abordezi bloggerii uman, informal, unul cate unul, nu printr-un clasic pitch catre mass media. Daca incepi sa publici un blog, te asiguri ca ai ceva de spus si ca stii cui te adresezi. Te straduiesti sa fii veridic, direct, corect, transparent, constant si pasionat. Te astepti la critica. Te astepti la comentarii si raspunzi audientei – blogurile traiesc din dialog.Ah, audienta! Si dialogul!Sunt companiile pregatite sa asculte? Dar sa dialogheze? Desigur. Controlat. Nu liber, cum se vorbeste pe bloguri. Vor companiile sa-si cunoasca audienta? La un nivel targetat; minimul necesar. De cinci ori pe an vorbim cu mass media prin conferinte, comunicate si vizite la locatii. O data pe an vorbim cu actionarii printr-un raport prafuit – dar nu-i asa ca va plac fotografiile? Si sa vezi ce petrecere de Craciun am dat pentru clienti! Nu vorbim direct cu consumatorii; am dat deja banii pe activitati cu mass media si pe focus grupuri si pe cercetarea de piata – avem tot ce ne trebuie. Si apoi, cine are atata timp?TimpNimeni n-are atata timp. Timpul il facem, cand ne pasa. Il facem cine? Directorul companiei? Doamna de la marketing? Poate managerul IT, doar el stie cel mai bine cu ce mananca toate acestea! Dar daca va fi prea transparent? Daca va spune din casa? Daca va scapa informatii de pe urma carora poate beneficia competitia? Daca va scrie despre fetita lui sau despre echipa lui de fotbal preferata? Daca se va vedea ca suntem, ei bine, oameni? Ce va fi? Va fi sfarsitul lumii.O alta lumeIn teorie, PR-ul presupune transparenta. Cata? De la directori de marketing care asteapta de la PR ratiunile care au stat la baza ultimei campanii publicitare dezvoltate de ei, directorii de marketing, si pana la directorii de companii care cred ca PR-ul s-a inventat ca ei sa-si arate muschii (inchei citatul), varii chestiuni delicate se scurg la PR. PR-istul face ce poate, dar nu face neaparat PR. Decupeaza articole, face prezentari pentru departamentul de vanzari si asteapta oportunitatea de a face tot ce poate. Numai de blogging nu mai are timp. Pana sa facem bloguri si PR pe bloguri, putem incepe prin a face PR. Bine. NecrutatoareAsa sunt blogurile. Publici acum si editezi mai tarziu; nu lustruiesti fiecare fraza. Faci o greseala si vuieste blogosfera. Iei vacanta si iti scade traficul. Suntem caliti? Suntem deschisi? Suntem pasionati? Suntem relaxati? Suntem alerti? Suntem compasionati? Suntem etici? Suntem neinfricati? Suntem de cursa lunga? Suntem siguri? Suntem gata.Pe ce te bazezi?Alte cateva cutii cu viermi/ lazi de zestre. PR-ul este un efort planificat. Bloggingul – rareori. In PR instrumentele vin dupa strategie si tactici; blogurile sunt un instrument care nu trebuie sa devina unicul raspuns/ panaceu universal. Un numar de articole/ comentarii/ trackbacks/ abonati la feed reprezinta cam cat un numar de articole/ aparitii in mass media: foarte putin, fara analiza.Sa nu uiti, Darie!Edelman, proprietarul celei mai mari retele internationale de PR independenta, isi cenzureaza blogul. L-a achizitionat pe Steve Rubel cu tot cu marca Micropersuasion, iar cel din urma se roaga de colegii lui sa faca blogging. Insa nu povesteste ce prescrie regulamentul intern Edelman potentialilor bloggeri. Si apoi, bum, Wal Mart. Care nu este un caz singular. Sa facem PR pe bloguri. Sa ascultam, pentru inceput.
Mirona, spui ca Edelman isi cenzureaza blogul. E ca si cum ai spune ca Mirona isi cenzureaza blogul. In plus, nu e clar daca te referi la blogul lui Richard Edelman sau la cele 30+ de bloguri ale angajatilor.
Incep, doar, sa raspund, voi reveni cand am un ragaz cu mai multe detalii. Sunt trei aspecte pe care trebuie sa le luam in seama, pentru ca sunt foarte diferite – unul este blogul de companie, initiat, sa spunem, ca instrument de PR, prin care cineva, o voce sau mai multe din companie, se adreseaza direct publicului. Cu totul alta poveste este interventia, in scopuri de PR, pe blogul altcuiva, despre care stii ca are un anumit public, un anumit set de opinii. Si o a treia poveste apare cand, ca om de PR dar si individ cu opinii si consumator informat, ai vrea si tu sa intervii pe bloguri care spun una alta despre un produs sau altul. Deja exista in State recomandari de conduita care spun ca trebuie sa mentionezi din start ca esti om de PR sau de publicitate si ca lucrezi pe contul X, daca respectivul cont are legatura cu subiectul interventiei… Deci, cam multe situatii diferite de acoperit, revin cu detalii sau va mai povestim la noi pe blog
Cred ca e cam dificil ca o persoana de la departamentul de PR sa faca scrie efectiv comentarii pe bloguri.Cred ca un scop al campaniilor de PR ar trebui sa fie sa genereze awareness asupra /produsului/ pe bloguri.Blogurile fac PR singure 🙂
Ovidiu, ma refer la Richard Edelman, intr-adevar. El publica comentarii selectate, in numar mic. Cu siguranta are tot dreptul sa decida ce este relevant. Totusi, alegandu-si partenerii de dialog cu mare strictete, se inchide catre o mare parte a audientei potentiale. Mi se pare un pas inapoi pentru un blog.
@gorgeoux a punctat foarte bine: cine – cum/cand – pentru cine. La noi in firma s-a pus aceasta problema, cine se va ocupa de blog, iar intr-un final ghinionul a cazut pe mine. Zic ghinion, fiindca asa il percepeam eu atunci. Si de altfel, nu numai eu… toata lumea s-a ferit. Ca mananca timp, ca e o treaba neserioasa, ca nu-i vad rostu’, etc.Intre timp bloguiala mi-a devenit simpatica. Iar faptul ca poti obtine feed-back – la ceea ce ai scris – aproape imediat, mi se pare absolut fantastic!
si eu as vrea sa obtin pr pe site-ul meu. O sa incerc sa invat din postul tau cateva chestii 🙂 interesant articol
foarte interesante comentarii, georgeoux a scris un comentariu foarte bun 🙂